Despre plata si rasplata unui bilet la concert

Prin participarea la diferite concerte de la Bucuresti a unor persoane apropiate mie, aflu si eu despre afluenta de spectatori platitori de bilet din capitala. La cele mai multe dintre acestea este vorba despre epuizarea majoritatii biletelor, in primul rand a celor mai ieftine. Nu putini insa sunt si cei care, aproape cu lejeritate, platesc 3-4-500 de lei pentru a sta, la propriu, in primele randuri. Artistii straini care vin in Bucuresti sunt, de regula, nume mari iar, intr-un an, poti avea acces in medie la 10 concerte de amploare, care, asa cum demonstreaza audientele, rareori reprezinta investitii riscante din partea agentiilor de impresariat.

Si la Bucuresti, ca si la Cluj, se resimte lipsa unei sali de concerte; in acest sens, chiar Sala Palatului (4000 de locuri) ori Polivalenta (cu cele 6000) limiteaza adesea numarul celor care pot sa-si admire artistii preferati. La Cluj, cu vesnicele probleme ale mult-promisei Polivalente, concertul lui Billy Idol a nascut dispute privind utilizarea spatiului public in beneficii private sau chiar acuze, din partea celor care au cumparat bilete, numindu-si "milogi" concetatenii care au preferat sa vada concertul pe gratis, insa de la distanta, dincolo de gardul despartitor.

Bunaoara, formatia britanica Jethro Tull, care concerteaza, mai nou, prin front-man-ul sau Ian Anderson, a sustinut, in Romania, in toti acesti ani, nu mai putin de cinci concerte. La Bucuresti, in anii '90, apoi in 2004, iar in acest an, la Bucuresti si la Iasi (ultimul, gratuit); toate concertele au fost aproape sold-out, in conditiile in care, la Sala Palatului, la ultimele doua concerte pretul minim al biletului a fost de 50 de lei. Concertrul din 20 iunie a fost putin "sabotat", se pare, de Campionatul mondial de fotbal televizat, insa, la celelalte, audienta a fost maxima. Concertul memorabil din Sibiu, din anul 2007, sustinut in cadrul festivalului Artmania, s-a bucurat de mare succes, avand un public avizat ce a umpult la refuz Piata Mare. Cel din acest an de la Iasi, organizat a doua zi dupa spectacolul din Bucuresti, a adunat doar pe final in jur de 2000 de oameni (dintre care multi erau gura-casca), desi nu a fost platit de public, ci de Primarie, care, dupa acest exces de generozitate, nu s-a mai obosit sa faca niciun fel de promovare.

Dream Theater, grup american de rock progresiv, vine a doua oara la Bucuresti in acest an; la fel au venit Tori Amos, Demis Roussos, Deep Purple si lista poate continua, pentru ca este lunga. La Cluj, am auzit multe apeluri din partea mass-media privind achizitionarea de bilete la concertul Billy Idol, programat imediat dupa festivalul Rock the City, pentru a stimula aducerea si altor artisti de aceasta talie in orasul de pe Somes. La un pret minim de 75 de lei, s-au vandut, in prima faza, 7.500 de bilete din toate categoriile, insa prea putie, astfel incat concertul a fost mutat de pe stadion in Piata Unirii.

Dupa avalansa de evenimente desfasurate anul trecut, cand au existat weekenduri care au avut chiar si patru festivaluri simultan, publicul clujean pare a fi ajuns la saturatie artistica! Clujenii sunt cunoscuti drept "cumpatati", cluburile orasului sunt aproape goale peste saptamana, iar vara, cand studentii sunt in vacanta, multe isi reduc activitatea sau chiar trag obloanele. Disponibilitatea pentru a plati actul de cultura se diminueaza, iar gratuitatea isi face pagubos loc.

Generalizand, nu este de mirare ca magazinele cu haine second-hand au umplut centrul Clujului, fenomenul fiind aproape inexistent la Bucuresti. Oare nu este aceasta dovada nivelului puterii de cumparare a romanului?

Gabriela Popa