Recenzie: "Back To Front"
Concert Peter Gabriel la Bucuresti, 8 mai 2014
Organizatori: Emagic

Formatia care a urcat pe scena, putin dupa ora 20:30, alaturi de Peter Gabriel (64 de ani), a fost alcatuita din muzicieni de exceptie: Tony Levin (chitara bas, sintetizator, 68 de ani), David Rhodes (chitara acustica si electrica, 58 de ani), Manu Katché (tobe, 58 de ani), David Sancious (clape, chitara, 61 de ani). Acestia au contribuit la inregistrarea albumului "So", aparut in anul 1986, produs de canadianul Daniel Lanois, care a constituit punct de referinta in cariera si orientarea muzicala a lui Gabriel, precum si important succes comercial. Lor li s-au alaturat tinerele suedeze Linnea Olsson si Jennie Abrahamson, vocaliste deosebite, care au deschis spectacolul printr-un mini-recital de aproape 20 de minute.

Vocea lui lui Peter Gabriel a fost puternica iar, la unele pasaje, comparativ cu trecutul, mai dinamica, mai ampla, mai bine pusa in evidenta printr-un registru interpretativ imbogatit. Pe de alta parte, desi anii i-au marcat aspectul fizic, Gabriel nu si-a pierdut calitatile sau entuziasmul pentru a realiza spectacole ca in prima tinerete, insotindu-si cantecele de parti coregrafice, imagini si lumini atent studiate.

Concertul a fost alcatuit din trei parti, pe care artistul britanic le-a explicat la inceput, partial in limba romana, folosindu-si calitatile lingvistice recunoscute. Astfel, spectacolul a debutat cu o parte acustica, in care cantece foarte cunoscute au fost transformate in maniera "unplugged", fara efecte scenice, apoi a urmat un grupaj electric, in care impactul vizual a fost puternic, iar finalul (comparat de Gabriel cu desertul unui meniu copios) a insemnat interpretarea, in totalitate, a albumului "So". Acesta a inregistrat cel mai mare succes din intreaga sa discografie, obtinand mai multe discuri de platina, transformadu-l pe artist intr-un muzician cunoscut, apreciat si influent.

1. Partea acustica
Pe durata acestei parti, luminile s-au rezumat la cele de sala, iar atmosfera relaxata a fost specifica unor repetitii care au precedat concertul propriu-zis.
- "Obut": este o compozitie recenta, o balada sensibila care isi va gasi locul, probabil, pe viitorul album, in care Gabriel, la pian, a fost secondat de Tony Levin, la bas.
- "Come Talk To Me" (albumul "Us", 1992): reflecta aspecte din viata personala a lui Gabriel, legate de indepartarea dintre el si fiica sa.
- "Shock The Monkey" (albumul "Peter Gabriel 4", 1982): o metafora muzicala, care arata postura curioasa in care poate ajunge o persoana stapanita de gelozie.
- "Family Snapshot" (albumul "Peter Gabriel 3", 1983): reflecta trairile celui care a incercat sa il asasineze pe George Wallace, guvernatorul staului Alabama, in anul 1972.

2. Partea electrica
Productia spectacolului a reprezentat un adevarat arsenal: reflectoare rotative, ca niste ochi ciclopici, sustinute de cinci brate mobile manuite, fiecare in parte, de cate trei tehnicieni, proiectii video, sunet robust, metalic, echilibrat, miscare scenica, totul menit sa surprinda si sa impresioneze publicul. In a doua parte a concertului, proiectiile video, pe doua ecrane amplasate la dreapta si la stanga scenei, au fost alb-negru si sepia.
- "Digging In The Dirt" (albumul "Us", 1992): cuprinde elemente personale, frustrari legate de sfarsitul relatiei sale cu actrita Rosanna Arquette.
- "Secret World" (albumul "Us", 1992): exploreaza microuniversul relatiei dintre doi oameni - principii, dorinte, aspiratii, proiecte de viitor.
- "The Family and the Fishing Net" (albumul "Peter Gabriel 4", 1982): despre traditiile si ritualurile specifice nuntilor.
- "No Self Control" (albumul "Peter Gabriel 3", 1983): situatia nefasta a pierderii controlului asupra sentimentelor noastre.
- "Solsbury Hill" (albumul "Peter Gabriel 1", 1977): despre decizia de a parasi grupul Genesis in anul 1975.
- "Why Don't You Show Yourself": un cantec compus pentru un film apartinand regizorului mexican Guillermo Arriaga.

3. Partea "So"
A reprezentat o calatorie nostalgica in timp si totodata cea mai frumoasa parte a spectacolului, in care elementele muzicale au fost subliniate de cele vizuale. Astfel, bratele macaralelor care sustineau reflectoarele (fiecare avea cate trei reflectoare rotative), actionate manual, au devenit personajele unei adevarate coregrafii, transformandu-se parca in roboti umanizati, care se strecurau printre muzicieni, descriind miscari suple, invaluitoare.
- "Red Rain": compozitie inspirata de un vis obsesiv al artistului, in care inota in apa unei mari de culoare rosie.
- "Sledgehammer": piesa compusa in stilul interpretativ al cantaretilor de culoare, cu precadere al lui Otis Redding.
- "Don't Give Up": un cantec despre solidaritatea cu cei care parcurg perioade dificile in viata, in duet cu Jennie Abrahamson.
- "That Voice Again": despre discrepantele prezente deseori intre ceea ce gandim si ceea ce simtim.
- "Mercy Street": inspirat de versurile poetei americane Anne Sexton, care a scris o piesa in doua acte purtand acelasi titlu. Se refera la faptul ca toate realizarile umane au ponit de la un simplu vis, proiecte ce pareau, deseori, indepartate si dificile.
- "Big Time": satira la adresa celor care incearca sa se realizeze financiar peste noapte.
- "We Do What We're Told (Milgram's 37)": suntem ceea ce ni se spune sa facem.
- "This Is The Picture (Excellent Birds)": despre pasivitatea celor care lenevesc in fata televizoarelor.
- "In Your Eyes": dragostea pe care o purtam persoanei iubite se citeste cel mai bine in ochii nostri.

Bis:
- "The Tower That Ate People" (albumul "OVO", 2000): despre pericolul transformarii acestei lumi intr-un Turn Babel.
- "Biko" (albumul "Peter Gabriel 3", 1980): adevarat imn dedicat lui Stephen Biko, membru al miscarii anti-apartheid din America de Sud, ucis in anul 1977, si implicit tuturor tinerilor care s-au jertfit pentru dreptate si libertate. La auzul versurilor "You can blow out a candle / But you can't blow out a fire" m-am gandit cat de actual poate fi acest cantec scris acum aproape 35 de ani.

Liviu Stoica