Formatia detine cateva recorduri notabile: au fost inclusi in Cartea recordurilor, in anul 1984, pentru cel mai zgomotos concert din lume, iar in 2008 au sustinut, in Bulgaria, cel mai lung concert de "heavy metal", a carui durata a depasit 5 ore! Componeta grupului pe scena de la OST FEST a fost urmatoarea: Joey DeMaio - chitara bas, clape, Eric Adams (pe numele sau adevarat Louis Marullo) - voce, Karl Logan - chitara, Donnie Hamzik - tobe.

Dupa cozile la la standurile care vindeau bluze cu inscriptii Manowar, se putea lesne observa cat de popular este grupul in Romania. Mai mult, probabil ca, la un moment dat, trei din zece prezenti la spectacol purta un tricou marca Manowar!

Grupul a intrat pe scena la orele 21:15, iar cantecele au curs, cu mici exceptii, fara pauza, aidoma unui maraton muzical. Pobabil ca si cei mai familiarizati cu muzica lor au avut dificultati in a percepe unde se termina sau incepea o alta piesa! De aceea, intregul spectacol muzical este si un act de virtuozitate pentru ca muzica e foarte densa, cu multe pasaje instrumentale care sustin vocea de tenor a lui Eric Adams.

Au existat doua surprize pentru public sustinute de basistul formatiei. In prima a fost prezentat Sorin Sararu organizatorul festivalului, caruia Joey DeMaio i-a multumit frateste, iar in continuare s-a oferit o chitara unui tanar pe nume Vincentiu, care a demonstrat ca stie cateva formule de interpretare la instrumentul cu sase corzi. Concertul a durat peste doua ore, iar membrii grupului au avut fiecare cate un moment solistic.

Au fost interpretate urmatoarele piese: Manowar, Gates of Valhalla, Kill With Power, Sign of the Hammer, Fighting the World, Kings of Metal, Metal Warriors, Sun of Death, Brothers Of Metal, Call to Arms, The Gods Made Heavy Metal, Sons of Odin, Hand of Doom, King of Kings, Sting of the Bumblebee, Warriors of the World United,Thunder in the Sky,The Power. Bisurile au fost: Hail and Kill, Nessun Dorma, Black Wind Fire and Steel.

Europe
Grupul provine din Stockholm, Suedia, s-a numit initial Force si este legat de aptitudinile muzicale si de personalitatea lui Joey Tempest, vocalistul si principalul compozitor al formatiei. Din punct de vedere stilistic, Europe se gaseste in aria cuprinzatoare a hard rock-ului accesibil.

Formatia a devenit foarte cunoscuta odata cu succesul inregistrat de cantecul The Final Countdown, din 1986, care a putut fi ascultat, ani de-a randul, aproape oriunde - in club, in scoli la orele de sport, pe stadion, la genericele de emisiuni tv sportive. Pentru ca piesea amintea mai mult de Eurovison, vanzarile i-au transformat in milionari, peste noapte, pe simpaticii suedezi.

Europe are compozitii usor de retinut care dovedesc, pe de o parte, o buna cunoastere a retetei care produce hit-uri, dar si tendinta de a se situa in zona de mijloc a rock-ului accesibil, departe de excentricitati, experimente sau excese. Grupul a cunoscut o perioada lunga de tacere (1992-1998), cand Joey Tempest si-a concentrat fortele si atentia asupra carierei solistice, inregistrand 3 albume personale. Dupa 1991, formatia a revenit in studio abia in anul 2004, cu albumul "Start from the Dark", dupa care au urmat alte trei discuri, la intervale de timp regulate.

"Bag of Bones", discul scos anul acesta, are compozitii viguroase si un sunet mai incisiv decat cel obisnuit - cu lungi pasaje instrumentale si interesante influente vocale preluate din blues. Atat pozitia avansata in clasamente, cat si recenziile de specialitate situeaza albumul printre cele mai reusite ale anului 2012.

Formula de la OST FEST a fost: Joey Tempest - voce, John Norum - chitara solo, voce, John Levén - chitara bas, Mic Michaeli - clape, Ian Haugland - tobe, voce.

Concertul a inceput cu un colaj muzical in care se puteau deosebi multe genuri care constituisera, probabil, de-a lungul anilor, sursa de inspiratie a grupului. Joey Tempest este sentimental, simplu si direct, are o voce curata si placuta, insotita de o dictie clara. Este argintul viu al formatiei si a interpretat la mai multe instrumente: percutie, tamburina, chitara si claviaturi. S-a miscat tot timpul pe scena si a efectuat miscari ale stativului microfonului pe care le vazusem la David Coverdale. S-a adresat publicului de mai multe ori si, iubitor al cuvantului rostit, a articulat mai multe cuvinte in limba romana. A spus ca fusesera de doua ori in Transilvania, loc pe care l-a apreciat drept "crazy place". Repertoriul a cuprins cantece mai vechi (Scream of Anger mi-a amintit de Uriah Heep, in formula cu David Byron din anii '70), dar si piese preluate de pe ultimul album. Toate au linii melodice si refrene frumoase, usor de retinut si, pe alocuri, lesne de fredonat.

Cantecele interpretate au foat urmatoarele: Riches to Rags, Not Supposed to Sing the Blues, Firebox, Superstitious, Scream of Anger, No Stone Unturned, Demon Head, Carrie, Love Is Not the Enemy, Girl From Lebanon, The Beast, Rock the Night, Last Look at Eden, The Final Countdown.