Povestea cocosului din Petrestii de Jos, judetul Cluj

La stanga bisericii ortodoxe din Petrestii de Jos, o casa taraneasca, construita in 1937, are pe acoperisul surii un cocos din ceramica. Cocosul, simbol crestin, sta pe creasta surii din anul 1937, cand a fost ridicata de stapanul sau, Sandru Iosif. Acesta a luptat in cel de-al doilea razboi mondial, ca soldat. Tatal sau a fost erou mort in primul razboi mondial, iar fiul si-a aparat si el tara. Un monument, asa cum vezi in mai toate satele transilvanene, atesta martiriul multor localnici care au platit cu viata pamantul acesta, familii intregi si rudele lor, pe care le ghicesti dupa asemanarea numelor de pe tabliile comemorative.

Fiica lui ne istoriseste povestea cocosului care va fi, in curand, centenar, ca si tiglele care acopera grajdul. Tatal ei a mers la targ si a cumparat ornamentul din ceramica cu - spune ea - tot atat cat a dat pe tigle. Asa cocos nu se mai afla in tot satul si era mandria proprietarului: "Tata n-o fost chiabur, ci asa, mijlocas", isi aminteste femeia din istorisirile parintelui. La finele razboiului, Iosif se afla la batalionul fix din Vlaha, cand trupele ocupante se retrageau luand prizonieri romanii ce intorsesera armele contra fortelor Axei. Atunci cand au trecut prin dreptul casei, Iosif fusese luat prizonier, iar ofiterul ungur care ii pazea l-a pus sa aleaga: sa il impuste pe el sau cocosul. "Tata a lasat atunci capul in pamant", iar ofiterul ungur a luat in catare cocosul de pe sura. Glontul a intrat pe-o parte si a iesit pe cealalta, cocosul ramanand aproape intreg. "Bine ca si tata, si cocosul au scapat", spune femeia.

Nici tigla nu a trebuit schimbata de atunci, iar cocosul a dainuit vremilor, ca si acest popor.