Povestea cocosului
din Petrestii de Jos, judetul Cluj
La stanga bisericii ortodoxe din Petrestii de Jos,
o casa taraneasca, construita in 1937, are pe acoperisul surii un cocos
din ceramica. Cocosul, simbol crestin, sta pe creasta surii din anul
1937, cand a fost ridicata de stapanul sau, Sandru Iosif. Acesta a luptat
in cel de-al doilea razboi mondial, ca soldat. Tatal sau a fost erou
mort in primul razboi mondial, iar fiul si-a aparat si el tara. Un monument,
asa cum vezi in mai toate satele transilvanene, atesta martiriul multor
localnici care au platit cu viata pamantul acesta, familii intregi si
rudele lor, pe care le ghicesti dupa asemanarea numelor de pe tabliile
comemorative.
Fiica lui ne istoriseste povestea cocosului care va
fi, in curand, centenar, ca si tiglele care acopera grajdul. Tatal ei
a mers la targ si a cumparat ornamentul din ceramica cu - spune ea -
tot atat cat a dat pe tigle. Asa cocos nu se mai afla in tot satul si
era mandria proprietarului: "Tata n-o fost chiabur, ci asa, mijlocas",
isi aminteste femeia din istorisirile parintelui. La finele razboiului,
Iosif se afla la batalionul fix din Vlaha, cand trupele ocupante se
retrageau luand prizonieri romanii ce intorsesera armele contra fortelor
Axei. Atunci cand au trecut prin dreptul casei, Iosif fusese luat prizonier,
iar ofiterul ungur care ii pazea l-a pus sa aleaga: sa il impuste pe
el sau cocosul. "Tata a lasat atunci capul in pamant", iar
ofiterul ungur a luat in catare cocosul de pe sura. Glontul a intrat
pe-o parte si a iesit pe cealalta, cocosul ramanand aproape intreg.
"Bine ca si tata, si cocosul au scapat", spune femeia.
Nici tigla nu a trebuit schimbata de atunci,
iar cocosul a dainuit vremilor, ca si acest popor.