Ar fi nedrept sa nu apreciem eforturile "intregii echipe a Operei Romane", dupa cum s-a exprimat directorul Marius Budoiu, pentru punerea in scena de sambata, 5 iulie, in centrul Clujului a operei Aida, de Verdi. Spectacolul oferit clujenilor a fost la inaltimea artistica a tuturor reprezentatiilor Operei, chiar daca nu toti spectatorii au onorat cum se cuvine acest eveniment de clasa.

Opera "Aida" are o traditie de aproape un secol in repertoriul Operei Romane din Cluj, fiind spectacolul inaugural al institutiei in 1921. Reprezentatia din Piata Unirii a insemnat o experienta frumoasa atat pentru clujenii spectatori, pentru cele 450 de persoane care au facut figuratie, cat si, suntem siguri, pentru organizatori, prin provocarile multiple pe care le-a presupus utilizarea unui spatiu neconventional intr-o reprezentatie clasica.

Daca insa acest spectacol nu s-ar fi inscris in seria lunga de evenimente cu caracter gratuit din ultima vreme, iar scopul lui ar fi de promovare a Operei din Cluj in randul maselor, initiativa ar fi fost de laudat fara tagada. Se acrediteaza ideea si mai mult de gratuitate a culturii - si aici trebuia punctuate, in discursul de deschidere, care sunt costurile efective ale acestei montari si - de ce nu? - contributia fiecarui sponsor in realizarea spectacolului. Plata unui bilet - la un pret chiar si simbolic - permite pe de o parte selectarea publicului, dar si responsabilizarea acestuia. Am vazut in Piata clujeni care vorbeau la telefon in timpul spectacolului, ba isi certau copiii, si niste maicute foarte dornice de a mai prinde ceva din Camionatul mondial de fotbal, ce se bucurau pentru succesul echipei favorite, cu un ochi la televizorul de pe terasa Vertigo. Asta nemaivorbind despre ciudatul in pantaloni scurti care a creat stupoare in public cand si-a facut aparitia intre acte direct pe scena, printre artisti.

Este greu sa faci publicul sa inteleaga ca aceste evenimente nu sunt nicidecum gratuite, ca exista niste oameni (artisti si personal auxiliar) care trebuie platiti, si exemplele pot continua. Cartile se copiaza in format electronic de pe internet, muzica si filmul se downloadeaza tot asa, concertele si spectacolele de teatru, opera sunt accesibile oricui (youtube, dvd-uri ieftine, festivaluri etc.). Ce sansa mai are, in acest context, un artist sau scriitor cu o carte frumoasa, insa care nu beneficiaza de expunerea unei institutii de renume, sa-si vada spectacolul/concertul pus in opera beneficiind de sustinerea unor sponsori importanti?

Revenind la ideea spectacolelor gratuite, evenimentul Operei s-a suprapus peste Festivalul Jazz in The Park, o alta initiativa sustinuta din sponsorizari. Atunci cand Clujul emite pretentii la titulaturi care presupun strategii, organizare si implicarea unor importante resurse materiale, cum sunt Capitala Europeana a Tineretului (2015) si Capitala Culturala Europeana (pentru 2021), este logic sa te intrebi cum pot atatea evenimente sa se suprapuna, in situatia in care Primaria acorda autorizatiile pentru desfasurarea lor? De ce ajung sa se desfasoare concomitent 3, chiar 4 festivaluri (ca in anul trecut)? Oare de ce nu inteleg factorii direct implicati (atat organizatorii, cat si sponsorii acestora) ca este nevoie de predictibilitate si organizare, pentru ca, in cele din urma, si clujenii care urmaresc un anumit gen de evenimente sa-si poata face un program in functie de ele?

Faptul ca au fost prezenti la acest spectacol cam 10.000 de oameni e, cu siguranta, un motiv de incurajare pentru organizatori si dovada ca publicul apreciaza un gen considerat elitist. Asemenea initiative trebuie sa se organizeze insa cu mai multa responsabilitate si predictibilitate.

Gabriela Popa
info@clujonline.com